Liviu Radu

Paralele între lumi paralele
Fantasy si science fiction

Multi dintre cititorii de SF (mai ales dintre admiratorii hard SF-ului) nu accepta ideea ca între fantasy si science fiction ar putea sa existe vreo legatura. S-a ajuns chiar la situatii limita, exemplul cel mai edificator fiind articolul lui Cornel Robu din Almanahul Anticipatia 1996, în care autorul a interpretat artificial un articol dintr-o enciclopedie, numai ca sa poata demonstra ca aceste genuri n-au nimic în comun.
Sa vedem cum stau, de fapt lucrurile.
Majoritatea autorilor de literatura SF - cu exceptia unui numar redus de autori de texte hard SF - au scris si fantasy. Vom regasi, în toata istoria SF-ului, de la A. Merritt la Fritz Leiber, de la A. Norton la Orson Scott Card si Dan Simmons, mari autori care s-au afirmat si ca scriitori valorosi de fantasy. Fara a mai aminti de cei ale caror creatii se situeaza la limita celor doua genuri (un exemplu l-ar constitui Castelul seniorului Valentine, de Robert Silverberg, pe care o revendica ambele genuri)
De fapt, confuzia este generata, în primul rând, de ambiguitatea termenului fantasy. Definitiile din dictionare si enciclopedii se dovedesc mai contradictorii decât cele referitoare la definirea termenului science fiction. Unii considera ca în fantasy se încadreaza toate textele legate de imaginar (inclusiv SF), altii limiteaza un pic hotarele genului, incluzând în el numai textele cu caracter fantastic. De exemplu, Borges este considerat autor de fantasy, alaturi de autorii de proza fantastica anglo-saxona, gotic german si fantastic romantic francez. Se face astfel o confuzie regretabila cu subgenurile specifice fantasy, precum dark fantasy, sword and sorcery, heroic fantasy, etc. De aceea, consideram necesar sa subliniem ca, atunci când discutam despre fantasy în cadrul acestui text, ne referim numai la sensul restrâns al termenului, la un gen literar care trateaza evenimente, aventuri, etc, ce se desfasoara într-o lume în care supranaturalul constituie un element natural (spre deosebire de literatura fantastica, în care supranaturalul erupe violent într-o lume normala). De fapt, cartile care apar sub eticheta fantasy accepta aceasta definitie a genului. #n acest context, literatura fantasy reprezinta o varianta pentru adulti a basmului popular (preluând prea putine elemente din basmul cult) si folosind motive si recuzita (inclusiv personaje secundare - pitici, troli, iele, etc) din basm. Este vorba, deci, de o literatura populara (în sensul pe care l-am definit în alte articole) si care va avea caracteristicile acestui tip de literatura.
Sa vedem, deci, daca literatura fantasy, în sensul pe care l-am definit, are vreo legatura cu literatura SF.
#n primul rând, cele doua genuri îsi plaseaza actiunea în medii diferite (mai mult sau mai putin) de lumea pe care o cunoastem. Ca atare, efortul autorului va fi îndreptat, în primul rând, spre prezentarea caracterului specific al acestei lumi. #n aceasta privinta, gasim o similitudine perfecta cu literatura SF, care si ea trebuie sa familiarizeze cititorul cu mediul socio-istoric-tehnologic în care se desfasoara actiunea.
#n al doilea rând, cele doua genuri, ca descendente aparte ale literaturii populare, creaza caractere eroice, nu personaje. Un Conan, o Xena, au trairi exagerate, monumentale, impresionante, dar schematice. Personajele sunt rareori aprofundate, sunt creionate în tuse groase, de obicei doar în alb si negru.
#n al treilea rând, literatura fantasy se straduieste sa creeze o logica a fenomenelor, o logica bazata pe alte legi naturale, dar care sunt coerente si înlantuite, nu haotice si absurde. Putem afirma, fara a gresi de loc, ca literatura fantasy este un SF în care legile stiintei au fost înlocuite cu un alt set de legi, supranaturale sau care par supranaturale, dar care sunt respectate, în lumea respectiva, la fel de riguros ca legile stiintei în universul nostru.
Mai mult, autorii de fantasy au cautat - chiar mai mult decât cei de science fiction - sa produca la cititor acel sense of wonder pe care domnul Robu îl limiteaza numai la SF.
Având în vedere ca genurile respective au aparut pe piata literara cam în acelasi timp si ca la începuturi - adica prin 1920 - nici macar nu se deosebeau prea mult, autorii de science fiction folosind elemente fantasy si invers, nu putem spune ca unul dintre ele l-a influentat pe celalalt, ca unul se trage din celalalt.
Mai mult, atât SF-ul cât si fantasy se feresc sa se implice religios. Romnele fantasy descriu religii, zei si evenimente supranaturale, dar autorul le trateaza cu detasare, fara credinta.
#n acelasi timp, multe dintre fenomenele supranaturale ce apar în literatura fantasy pot fi considerate fenomene paranormale - cam aceleasi care, în literatura SF, apar ca fenomene cu o baza stiintifica evidenta.
Trebuie sa atragem însa atentia ca obârsiile celor doua genuri sunt diferite si ca se adreseaza unor categorii distincte de cititori. Literatura fantasy poate fi apreciata de amatorii de soft SF, dar rareori va fi gustata de fanii hard SF-ului (care sunt interesati în primul rând de aspectul stiintific al intrigii).
Evolutia actuala a genului fantasy catre istorii alternative, în care vrajitorii si fenomenele supranaturale modifica într-un mod substantial istoria standard, face ca si acest gen sa se îndrepte - ca si science fiction - de la o literatura menita sa trezeasca a sense of wonder catre o literatura de tipul ce destepti suntem ca pricepem.
Pornind din radacini diferite, abordând din unghiuri diferite realitatea, dar având la început un public comun, science fiction si fantasy par a se îndrepta, din nou, catre o tinta comuna. Iar înclinarea tot mai pronuntata catre fantastic a cititorilor ar putea sa revitalizeze un gen care s-a adresat întotdeauna visatorilor ce se ascund în oamenii societatii tehnice.